Sari la conținut
Servere dintr-un centru de date, folosite pentru proof of work și validarea tranzacțiilor
De interes

Proof of work și proof of stake: care sunt diferențele

Proof of work și proof of stake sunt două mecanisme de consens, adică două moduri prin care o rețea blockchain stabilește care tranzacții sunt valide și cine are dreptul să adauge următorul bloc. În proof of work, validatorii (numiți mineri) rezolvă probleme de calcul cu ajutorul energiei electrice; în proof of stake, validatorii își blochează propriile monede drept garanție.

De ce are nevoie o rețea de un mecanism de consens?

Într-o bancă obișnuită, o singură instituție ține evidența conturilor și decide ce tranzacții se aprobă. Într-un blockchain nu există o astfel de autoritate, iar mii de computere independente trebuie să cadă de acord asupra aceluiași registru. Fără o regulă comună, cineva ar putea să-și cheltuiască de două ori aceeași monedă, problemă numită dublă cheltuire. Mecanismul de consens este regula care face aproape imposibilă o astfel de înșelăciune.

Cum funcționează proof of work?

În proof of work, minerii concurează pentru a găsi un număr special care, combinat cu datele blocului, produce o semnătură digitală cu o anumită formă. Nu există scurtătură matematică: singura cale este încercarea repetată, de miliarde de ori pe secundă. Cine reușește primul adaugă blocul și primește o recompensă în monedă nouă plus comisioanele din tranzacții.

Securitatea vine din cost. Pentru a rescrie istoria registrului, un atacator ar trebui să refacă munca tuturor blocurilor ulterioare, mai repede decât restul rețelei, adică ar avea nevoie de o putere de calcul și de o energie imense. Bitcoin folosește acest model de la început, iar rezistența lui în timp este argumentul principal al susținătorilor.

Prețul plătit este consumul de energie. Echipamentele specializate funcționează non-stop, iar costul lor face ca mineritul să se concentreze în locuri cu electricitate ieftină și în mâinile unor operatori mari, ceea ce ridică întrebări despre centralizare.

Cum funcționează proof of stake?

În proof of stake nu mai există o competiție de calcul. Cine vrea să valideze blocuri depune o sumă din moneda rețelei ca garanție, numită miză (stake). Protocolul alege validatorii după reguli care țin de mărimea mizei și de un element aleatoriu, iar cei aleși propun și confirmă blocurile. Pentru muncă primesc recompense.

Garanția are și rol de pedeapsă. Dacă un validator încearcă să trișeze sau lipsește repetat, o parte din miza lui poate fi tăiată prin mecanismul numit slashing. Astfel, costul unui atac nu mai este electricitatea, ci riscul de a pierde banii proprii. Ethereum a trecut de la proof of work la proof of stake în septembrie 2022, într-o schimbare cunoscută ca The Merge, iar consumul de energie al rețelei a scăzut cu peste 99%, potrivit estimărilor Fundației Ethereum.

Care sunt diferențele practice?

Criteriu Proof of work Proof of stake
Ce pui la bătaie Hardware și energie electrică Monede blocate ca garanție
Consum de energie Foarte mare Mult mai redus
Bariera de intrare Echipamente scumpe Suma minimă de monede cerută
Pedeapsa pentru trișori Munca irosită Pierderea unei părți din miză
Risc de concentrare Fabrici mari de minat Cei cu miză mare

Ce legătură are consensul cu taxele de tranzacție?

Indiferent de mecanism, validatorii sunt plătiți și din comisioanele pe care le plătesc utilizatorii. Cu cât rețeaua este mai aglomerată, cu atât tranzacțiile cu comision mai mare sunt preferate. Modul în care se formează aceste costuri este explicat în articolul despre taxele de tranzacție în rețelele blockchain. Unele rețele proof of stake ard o parte din comision, efect pe care îl poți înțelege mai bine din materialul despre mecanismul de ardere a monedelor.

Cine decide schimbările de regulă într-o rețea?

Trecerea de la un mecanism la altul nu se face singură. Necesită o propunere, discuții, teste și acordul unei mari părți din comunitate, indiferent dacă vorbim de dezvoltatori, validatori sau deținători de monede. Procedurile diferă de la un proiect la altul, iar o privire de ansamblu găsești în articolul despre guvernanța în proiectele crypto.

Cum arată un atac asupra fiecărui sistem?

Cele două modele sunt vulnerabile la atacuri diferite. În proof of work, cel mai discutat scenariu este atacul de 51%: o entitate care controlează majoritatea puterii de calcul ar putea rescrie blocurile recente și ar putea cheltui de două ori aceleași monede. Pentru rețelele mici, cu putere de calcul redusă, acest atac a devenit realitate de câteva ori, de aceea mărimea rețelei contează la fel de mult ca algoritmul. În proof of stake, un atacator ar trebui să dețină o parte uriașă din monedele blocate, iar în caz de fraudă mizele sale ar putea fi tăiate, ceea ce face atacul foarte scump pentru el însuși.

Aceste scenarii rămân teoretice pentru rețelele mari și bine distribuite, dar sunt un motiv bun să te interesezi de cine validează, nu doar de cum se numește mecanismul.

Care mecanism este mai bun?

Nu există un răspuns valabil pentru toate situațiile. Proof of work oferă un model simplu de înțeles și a rezistat ani la rând atacurilor, dar costă energie. Proof of stake reduce consumul și permite viteze mai mari, însă se sprijină pe reguli economice mai complexe, care au fost testate o perioadă mai scurtă. Alegerea unui proiect nu ar trebui să se bazeze doar pe mecanism, ci pe întregul context: cine îl folosește, cât de descentralizat este și ce problemă rezolvă.

Dacă vrei un criteriu simplu, uită-te la distribuția validatorilor. O rețea la care câteva entități controlează mai mult de o treime din puterea de validare este mai fragilă, indiferent cum se numește mecanismul ei.

Din paginile mai vechi

Bilet de întoarcereallcrypto currenciesȘtiri online de ultimă oră
Sus