O monedă stabilă (în engleză, stablecoin) este un token creat să urmărească valoarea unui activ de referință, de obicei un dolar american sau un euro. Monedele stabile există pentru că majoritatea criptomonedelor își schimbă prețul puternic de la o zi la alta, iar cine vrea să mute bani între platforme sau să păstreze o sumă câteva ore are nevoie de o unitate care să nu se miște prea mult.
Ideea sună simplu, dar mecanismul care ține prețul aproape de o valoare fixă diferă de la un proiect la altul. Iar diferența aceea contează mai mult decât numele sau designul tokenului: ea decide cât de solidă este, de fapt, promisiunea că un token valorează mereu un dolar.
Cum funcționează o monedă stabilă?
Fiecare monedă stabilă pornește de la aceeași promisiune: tokenul poate fi schimbat oricând la valoarea activului de referință. Ce diferă este felul în care emitentul își susține promisiunea. În practică întâlnești trei modele.
- Acoperite cu monedă obișnuită. Emitentul ține, într-un cont bancar sau în titluri de stat de scurtă durată, o sumă egală cu tokenurile emise. Pentru fiecare token aflat în circulație ar trebui să existe un dolar sau un euro în rezerve.
- Acoperite cu alte criptomonede. Garanția este formată din active digitale blocate într-un contract inteligent, de obicei în cantitate mai mare decât tokenurile emise (supracolateralizare), ca să reziste la scăderile de preț.
- Algoritmice. Nu au rezerve clare. Un program ajustează oferta de tokenuri ca să împingă prețul spre valoarea țintă. Este modelul cel mai fragil.
Primele două modele rezistă de regulă mai bine, pentru că în spatele tokenului există ceva ce poate fi numărat. Al treilea depinde de încrederea participanților, iar încrederea dispare repede când prețul începe să scadă.
Ce ține prețul aproape de valoarea țintă?
Mecanismul central se numește răscumpărare. Dacă un token ajunge să valoreze 0,98 dolari, un participant atent îl cumpără, îl predă emitentului și primește 1 dolar, câștigând diferența. Cumpărătorii de acest fel împing prețul în sus până când diferența dispare. Invers, dacă tokenul urcă la 1,02 dolari, cei care pot crea tokenuri noi o fac și le vând, ceea ce aduce prețul în jos. Practica se numește arbitraj și funcționează doar cât timp răscumpărarea este deschisă și rapidă.
Contează și cine are voie să răscumpere. La multe proiecte, doar clienții mari, verificați de emitent, pot preda tokenuri direct; ceilalți le vând pe piață. De aceea, în zilele agitate, prețul de pe bursă poate coborî sub valoarea țintă chiar dacă rezervele sunt intacte. Agitația generală a pieței, pe care o poți înțelege mai bine din materialul despre felul în care se măsoară volatilitatea pe piețele crypto, se resimte și aici, deși mult mai slab decât la o criptomonedă obișnuită.
Ce riscuri are o monedă stabilă?
Cuvântul „stabilă” descrie scopul tokenului, nu este o garanție. Principalele riscuri sunt:
- Pierderea legăturii cu valoarea țintă (în engleză, depeg): prețul scade sub un dolar și rămâne acolo ore, zile sau chiar săptămâni.
- Riscul emitentului: dacă rezervele nu sunt cele declarate sau sunt plasate în active greu de vândut, răscumpărarea poate fi încetinită sau suspendată.
- Riscul bancar: rezervele stau în bănci, iar problemele unei bănci pot bloca temporar accesul la o parte din ele.
- Riscul de reglementare: autoritățile pot impune reguli noi emitenților, de pildă privind rezervele și dreptul la răscumpărare, direcție vizibilă și în supravegherea tot mai atentă a platformelor de schimb.
Exemplul cel mai des citat este TerraUSD, o monedă stabilă algoritmică, care în mai 2022 și-a pierdut legătura cu dolarul și a ajuns la o fracțiune din valoarea inițială în câteva zile. Cazul arată că un token poate afișa un dolar luni la rând și totuși să depindă de un mecanism care nu rezistă la o criză de încredere.
La ce se folosesc monedele stabile în practică?
Majoritatea perechilor de pe platformele de schimb sunt exprimate într-o monedă stabilă, deci ea funcționează ca unitate de cont. Dacă muți bani de pe o platformă pe alta și vrei ca suma să nu se modifice cât timp tranzacția așteaptă confirmarea, o monedă stabilă este mai potrivită decât o criptomonedă obișnuită. Un exemplu: trimiți 500 de tokenuri legate de dolar printr-o rețea cu comisioane mici; suma ajunge în câteva minute, la aproape aceeași valoare, fără transfer bancar internațional.
Se folosesc și în aplicațiile financiare descentralizate, unde împrumuturile și garanțiile au nevoie de o unitate cu preț previzibil. Diferența dintre platformele centralizate și cele descentralizate, explicată în articolul despre bursa descentralizată și cea centralizată, schimbă însă cine controlează fondurile tale pe durata operațiunii.
Cum verifici o monedă stabilă înainte s-o folosești?
Nu ai nevoie de cunoștințe tehnice, ci de câteva verificări simple:
- Află cine este emitentul și în ce țară este înregistrat.
- Verifică dacă publică periodic rapoarte despre rezerve, întocmite sau confirmate de o firmă de audit independentă.
- Vezi din ce sunt formate rezervele: numerar, titluri de stat scurte sau active mai riscante.
- Confirmă că există o procedură de răscumpărare scrisă clar, cu termene și condiții.
- Urmărește cât de aproape de valoarea țintă a stat prețul în perioadele agitate din trecut, nu doar în cele liniștite.
Un token care promite randamente mari doar pentru că îl ții într-un cont merită o atenție suplimentară. Stabilitatea nu produce profit în sine, iar o dobândă mult peste cea bancară indică, de regulă, un risc pe care nu îl vezi la prima privire.
Întrebări frecvente
O monedă stabilă este la fel de sigură ca banii din bancă?
Nu. Depozitele bancare sunt acoperite de un sistem de garantare, în limitele prevăzute de lege, pe când tokenurile depind de emitent și de rezervele lui.
Pot pierde bani cu o monedă stabilă?
Da, dacă prețul se desprinde de valoarea țintă sau dacă emitentul nu poate răscumpăra tokenurile. Pierderile apar și din greșeli simple, cum ar fi trimiterea pe o rețea greșită sau pe o adresă incorectă.
Care este diferența dintre o monedă stabilă și moneda digitală a unei bănci centrale?
Moneda stabilă este emisă de o companie privată. Moneda digitală a unei bănci centrale ar fi emisă de stat și ar reprezenta o formă electronică a banilor oficiali.
