Sari la conținut

Prima paginăSoftware

Aprobările de token din portofel: ce permit unui contract și cum se revocă

Ce este o aprobare de token, de ce aprobările nelimitate sunt riscante, cum se citește cererea din portofel și cum se retrage o permisiune veche.

  • Echipa allcryptocurrencies.news
  • 4 min de citit
Telefon cu ecranul aprins lângă un lacăt mic și o cheie
Cuprins
  1. Cum funcționează o aprobare de token?
  2. De ce sunt periculoase aprobările nelimitate?
  3. Ce se citește într-o cerere de aprobare din portofel?
  4. Cum se revocă o aprobare de token?
  5. Cât de des se verifică aprobările active?
  6. Ce obiceiuri reduc riscul aprobărilor?

O aprobare de token este o permisiune înregistrată pe blockchain prin care titularul unui portofel lasă un smart contract să mute o anumită cantitate dintr-un token în numele lui. Aprobarea este necesară pentru a folosi aplicații descentralizate de schimb, de împrumut sau de staking, dar rămâne activă și după ce operațiunea s-a încheiat. O permisiune uitată, dată unui contract vulnerabil sau rău intenționat, poate fi folosită oricând pentru golirea soldului acelui token.

Cum funcționează o aprobare de token?

O aprobare de token funcționează ca o autorizare de debitare: portofelul semnează o tranzacție care spune contractului tokenului că o anumită adresă, numită „spender”, poate retrage până la o limită stabilită. La tokenurile construite după standardul ERC-20 și după standardele asemănătoare de pe alte rețele, acest pas se face printr-o funcție separată de transferul propriu-zis. De aceea, la prima folosire a unei aplicații apar de obicei două confirmări: întâi aprobarea, apoi operațiunea.

Aprobarea nu mută nimic în momentul semnării. Riscul apare mai târziu, pentru că adresa aprobată poate iniția transferuri fără o nouă confirmare din partea titularului, în limita stabilită.

De ce sunt periculoase aprobările nelimitate?

Aprobările nelimitate sunt periculoase pentru că permit contractului să mute întregul sold al tokenului, inclusiv sumele primite ulterior în portofel. Multe aplicații cer implicit o limită practic infinită, ca utilizatorul să nu plătească o nouă taxă de rețea la fiecare operațiune.

Tip de aprobare Avantaj Risc
Nelimitată O singură confirmare pentru toate operațiunile viitoare Tot soldul tokenului este expus dacă contractul e compromis
Limitată la suma operațiunii Expunerea se oprește la suma folosită O nouă aprobare și o nouă taxă la fiecare folosire
Prin semnătură fără tranzacție Nu costă taxă de rețea la semnare Mesajul pare inofensiv și e ușor de semnat din greșeală

Ultima categorie merită atenție: unele tokenuri acceptă permisiuni acordate printr-o semnătură digitală, nu printr-o tranzacție. Site-urile de phishing exploatează exact acest mecanism, pentru că o semnătură nu costă nimic și nu pare o plată. Semnele unui astfel de site sunt descrise în ghidul despre mesajele și site-urile false din zona cripto.

Ce se citește într-o cerere de aprobare din portofel?

Într-o cerere de aprobare se citesc trei lucruri: tokenul vizat, adresa care primește permisiunea și suma aprobată. Portofelele moderne afișează aceste câmpuri, iar unele permit modificarea sumei înainte de semnare.

  • Tokenul: trebuie să fie cel folosit în operațiunea dorită, nu un alt activ din portofel.
  • Adresa spender: se compară cu adresa oficială a contractului aplicației, publicată în documentația proiectului.
  • Suma: o valoare egală cu operațiunea curentă limitează pierderea maximă.
  • Rețeaua: cererea trebuie să vină pe rețeaua pe care se lucrează efectiv.

Verificarea contractului înainte de semnare este detaliată în articolul despre cum se verifică un smart contract.

Cum se revocă o aprobare de token?

O aprobare de token se revocă printr-o nouă tranzacție care setează la zero limita acordată adresei respective. Pașii sunt, în general, aceiași pe orice rețea compatibilă:

  1. Se deschide un instrument de verificare a aprobărilor, oferit de exploratoarele de blocuri ale rețelelor sau integrat în unele portofele.
  2. Se conectează adresa portofelului doar în mod de citire sau se introduce manual adresa publică.
  3. Se identifică aprobările nelimitate și cele către aplicații care nu mai sunt folosite.
  4. Pentru fiecare se semnează tranzacția de revocare, care costă o taxă de rețea obișnuită.

Revocarea nu recuperează fondurile deja mutate. Ea împiedică doar transferurile viitoare, motiv pentru care se face preventiv, nu după incident.

Cât de des se verifică aprobările active?

Aprobările active se verifică periodic, de exemplu o dată la câteva luni, și imediat după folosirea unei aplicații noi sau după ce un proiect anunță o vulnerabilitate. Taxele de rețea pentru revocare variază mult între rețele și în funcție de aglomerare, așa că la sume mici costul trebuie pus în balanță cu expunerea.

Ce obiceiuri reduc riscul aprobărilor?

Riscul aprobărilor scade cel mai mult prin separarea portofelelor: un portofel principal care nu se conectează la aplicații și un portofel separat, cu sume mici, pentru interacțiunea cu contractele. Alte obiceiuri utile sunt aprobările limitate la suma necesară, refuzul semnăturilor ale căror efecte nu sunt clare și actualizarea aplicației de portofel. Criteriile de securitate după care se compară aplicațiile sunt prezentate în articolul despre alegerea unei aplicații de portofel după criterii de securitate. Folosirea aplicațiilor descentralizate rămâne o activitate cu riscuri tehnice și de piață, iar nicio măsură nu le elimină complet.

↑↓ navighează↵ deschideEsc închidejk între articole